Nouă milioane. Atâtia oameni s-au dus în noiembrie 2024 la o secție de votare, au stat la coadă și și-au pus ștampila pe un buletin de vot. Nouă milioane de decizii individuale, luate liber, într-o țară democratică. Douăsprezece zile mai târziu, o singură instituție – Curtea Constituțională – a anulat tot, cu 48 de ore înainte de turul doi. Motivul: o presupusă interferență rusă. Dovada arătată public, în acele 48 de ore, pe baza căreia nouă milioane de oameni și-au văzut votul șters: ZERO, coar presupuneri nedovedite nici in ziua de azi.
Candidatul din centrul poveștii se numește Călin Georgescu – un om aproape necunoscut cu trei săptămâni înainte de vot, care ajunsese, surprinzător, pe primul loc. Curtea a spus că victoria lui fusese umflată artificial de o rețea coordonată de 25.000 de conturi TikTok, legate de Rusia. Asta a fost explicația oficială. Nu un raport public detaliat, verificabil, pe care fiecare dintre cei nouă milioane să-l poată citi și evalua singur, ci doar o afirmație si nicio dovadă.
Anii au trecut, întrebările au continuat, iar bucăți din dovadă au ieșit, treptat, la suprafață – nu în cele 48 de ore în care s-a luat decizia, ci luni mai târziu. Când TikTok, platforma acuzată direct, a fost întrebată despre rețeaua de 25.000 de conturi, răspunsul n-a confirmat cifra. Platforma a spus că poate lega direct de propaganda rusă doar 99 de conturi, iar astea fără legatură directa cu Georgescu. Nu 25.000. Nouăzeci și nouă.
New York Times a scris, separat, că documentele desecretizate de statul român nu conțineau nicio dovadă concretă din alegerea asta anume – niciun cont numit, nicio sumă urmărită, nicio legătură arătată punctual. Conțineau doar o afirmație generală, că Rusia „are un istoric” de interferență electorală în regiune. A avea un istoric nu e totuna cu a dovedi ce s-a întâmplat, exact acum, în România.
Un judecător a spus cuvântul pe care instituțiile îl evită
Alexandru Vasile, judecător la Curtea de Apel Ploiești, a scris într-o hotărâre oficială – nu într-un interviu, într-un document cu numele lui pe el – că decizia de anulare a fost un „exces de putere”. Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, instituția internațională care observă alegeri pe tot continentul de zeci de ani, fără interes politic în vreo tabără românească, a numit oficial decizia „fără precedent”, asta fiind prima de acest fel din toată istoria democratică a țării.
Doi profesori străini, fără nicio legătură cu Georgescu, au spus, fiecare separat, aproape același lucru: istoricul britanic Dennis Deletant: „fără precedent și fără bază legală solidă„; profesorul belgian de drept european Jan Wouters a zis: „n-am mai văzut așa ceva niciodată„.
Banii, urmăriți abia după
Poate cea mai grea informație de digerat: o investigație jurnalistică bazată pe documente ANAF a arătat că exact campania online catalogată drept „identică” unei operațiuni ruse fusese, de fapt, plătită de PNL. Informația n-a fost inclusă niciodată în raportul oficial folosit pentru anulare. A ieșit la iveală abia ulterior, prin presa românească mare, confirmată internațional de BBC și Politico.
De ce contează diferența dintre „nu s-a arătat” și „nu există”
Nu spunem că n-a existat absolut nicio urmă de activitate suspectă – au existat conturi false, rețele activate simultan, tipare care merită investigate serios. Şi ar trebi investigate de partea ambelor tabere, nu numai de partea care incomodează. Ce spunem, cu dovada la vedere, e altceva: în cele 48 de ore în care s-a decis soarta votului a nouă milioane de oameni, nimic din ce s-a confirmat ulterior – cele 99 de conturi, nu 25.000, banii de la PNL, nu de la Moscova – nu fusese arătat public, verificabil, românilor care tocmai își pierdeau votul. Ei au primit doar o afirmație și un termen de 48 de ore. Dovada completă a venit, dacă a venit, abia după ce decizia nu se mai putea întoarce din drum.
