Ministerul Finanțelor a prezentat vineri o execuție bugetară în care cheltuielile cu salariile din sectorul public au scăzut cu 4,54 miliarde de lei, iar cele cu asistența socială au rămas practic pe loc, la 187,93 miliarde de lei (+0,04%). Ministrul interimar Alexandru Nazare a vorbit despre „disciplină bugetară” și despre un stat „care nu mai promite mai mult decât poate finanța”.
Ce nu a spus ministrul este că, în bună parte, Guvernul nu avea de ales.
Datoria publică a României a depășit 60% din economie. La acest prag, Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010 intră automat în funcțiune. Potrivit chiar informării Ministerului Finanțelor prezentate Guvernului în august, legea nu permite Guvernului să aprobe măsuri care cresc cheltuielile totale de personal și pe cele cu asistența socială, cât timp datoria rămâne peste prag.
Altfel spus, înghețarea nu este o decizie curajoasă luată de bunăvoie. Este o obligație care se declanșează când datoria țării a crescut prea mult. Adică exact consecința anilor în care statul s-a împrumutat fără socoteală.
Cine plătește înghețarea
În septembrie, prețurile au fost cu 6,6% mai mari decât acum un an, potrivit Institutului Național de Statistică, cea mai mare inflație din Uniunea Europeană. Când ajutoarele sociale și pensiile rămân pe loc, iar prețurile cresc cu 6,6%, puterea lor de cumpărare scade cu aproximativ același procent. Pentru angajații din sistemul public, scăderea reală e și mai mare: salariile totale au coborât nominal, iar prețurile au urcat.
În același timp, statul a plătit pe dobânzi cu 10,69 miliarde de lei mai mult decât anul trecut. Oamenii strâng cureaua, creditorii încasează mai mult.
Varianta oficială: Guvernul face economie și dă dovadă de responsabilitate. Varianta din lege: datoria a trecut de 60%, iar statul e obligat să blocheze creșterile. Prima sună a merit. A doua arată că o regulă de avarie s-a declanșat.
Diferența contează, pentru că un merit se laudă, iar o avarie se explică. Cetățenii au dreptul să știe care dintre ele trăiesc.
