Deși România a îndeplinit criteriile de convergență pentru aderarea la Euro în 2014, guvernele din ultimele 15 ani au ales să abandoneze proiectul, iar PSD este acuzat de o politică contradictorie între retorica pro-europeană și deciziile reale. Președintele Nicușor Dan a readus subiectul în discuție după menținerea ratingului suveran de către Fitch și Moody, dar a evitat să recunoască contribuția guvernului Bolojan. Deși deficitul bugetar era sub 0,8% din PIB și datoria publică la 37–38% din PIB în 2014, PSD a schimbat direcția, alegând în 2012 să amâne aderarea la 2020, apoi la 2024, în loc de 2015 ca în planul inițial.
PSD, între retorică pro-europeană și decizii contradictorii
În 2009, Traian Băsescu a stabilit 1 ianuarie 2015 ca dată țintă pentru aderarea la Euro, iar Ministerul Finanțelor a confirmat că România îndeplinea toate criteriile de convergență din Tratatul de la Maastricht în 2014. Totuși, după venirea PSD la putere în 2012, premierul Victor Ponta a anulat obiectivul 2015, susținând că 2020 ar fi un „orizont mai realist”. Banca Națională a trimis în 2013 propuneri de modificare a Constituției pentru transferul de competențe către BCE, dar conflictul dintre președinte și premier a distrat energia politică, iar în 2016, după tragedia de la Colectiv, proiectul a fost abandonat.
În 2018, România era cea mai puțin pregătită din statele din afara zonei euro, potrivit Comisiei Europene, iar Mugur Isărescu a preconizat 2024 ca an pentru intrarea în ERM II, sistemul cursurilor de schimb. Totuși, în guvernarea Marcel Ciolacu, subiectul nu a mai fost abordat. Isărescu a declarat: „S-a renunțat la orizont în momentul în care s-a renunțat la o ţintă fiscal-bugetară. …Toți au mers pe linia asta, să apese mai mult sau mai puțin pe stimularea fiscală.”
În 2026, Isărescu a confirmat că BNR a renunțat definitiv la proiectul euro, după ce a fost „foarte avansat” în pregătiri: „În 2018 a fost ultima ședință pe această temă… la Academia Română. Pe urmă am renunțat și noi la toate comitetele… Eram foarte avansați.” Avertizările lui Isărescu sunt clare: România ar avea nevoie de cinci ani pentru a îndeplini criteriile Eurozone, printre care inflația sub 1,5 puncte procentuale față de media celor mai bune trei state, deficit sub 3% din PIB, datorie sub 60% din PIB, dobânda pe termen lung cu peste 2 puncte procentuale față de media din statele cu stabilitatea prețurilor și participarea la ERM II fără devaluări majore.
Pe de altă parte, aproape 80% dintre români își doresc trecerea la moneda comună, potrivit Eurobarometru (iunie 2025), fiind cel mai mare procent dintre statele candidate, alături de Ungaria. Reticența este la nivelul instituțiilor, unde guvernele au preferat cheltuieli electorale (mărirea salariilor, scăderea taxelor) în loc de a respecta criteriile europene. PSD, deși a promovat în mod constant Europa și NATO, a ales în practică să abandoneze proiectul euro, alegând direcția opusă.
